Probably still is for those of them left
“Mai e putin, poate daca dorm” spuse privind lumina. “Mai e putin” spuse si se intoarse pe o parte simtind ca supa din urma cu doua ore ameninta sa murdareasca perna. O musca se izbea enervant de geam. “Mai e atat de putin..” spuse muscand din perna si putin din buza. O pata mica rosie se scurgea din gura ei.
I se paru atunci ca cei patru pereti se uitau insistent, ca partu giganti stand in cerc si sprijinindu-se unul pe umerii altuia ca intr-o hora, cu capurile aplecate sa se uite in jos, atat de aplecate incat se atingeau unul de altul formand tavanul. Imaginea asta facu camera sa se invarta si cei patru dansau si se uitau atat de ciudat de parca vroiau sa ameteasca pana si aerul.
Se trezi brusc enervata de musca care se asezase pe fata transpirata. Atunci isi dadu seama ca se urcase cu pantofii murdari de noroi pe asternutul alb. “Ce aiurea!” spuse si arunca cu primul pantof dupa musca care fugise. Se ridica pe marginea patului si totul era ca o ceata. Isi scoase celalat pantof usor si il aseza langa pat. Isi amintise ca vazuse cu ceva ani in urma un teatru cu Olga Tudorache. Ceva cu un tablou. Intinse mana si incerca sa imite gesturile ei. Se misca incet, tremurand putin. “Ramai” spunea cu mana, “iubeste-ma”. Nu reusea sa imite, numai facea niste miscari stangace, aratau mai mult a spasme de epileptic sau a tremur de batrana cu parkinson. Termina cu un gest a lehamite. Incepu sa isi descheie camasa. Cu fiecare nasture parca era mai cald. Dupa ce termina cu camasa continua cu sosetele. Isi scoase parul ca pe o caciula. Apoi isi lua capul si il puse alaturi. “De ce respir atat de greu?” isi spuse si incepu sa isi loveasca pieptul usor cu pumnii uitandu-se la el de alaturi in acelasi timp.
“De unde sa incep sa iti spun.. Cum sa iti spun. Atatea cuvinte se pierd si cad de pe firul intins fara sa ajunga. Tu ce ai sa imi spui. Uneori ar trebui sa imi scot capul si sa ma uit la mine asa, sa ma gandesc fara mine, sa te iubesc fara cap. M-am dezbracat de tot pana la urma.”
“I remember you well in the Chelsea Hotel”
Tot aerul din camera disparuse o data cu musca. “Ma urasc” isi spuse. Isi lua capul de langa ea si incepu sa il in izbeasca de perete. Doar ca peretele devenise atat de moale parca isi impingea repetat capul cu forta intr-un cauciuc elastic care se mula pe capul care intra in el ca intr-o perna si apoi peretele revenea la loc de fiecare data cand isi tragea mainile inapoi.
“giving me head on the unmade bed,
while the limousines wait in the street.”
Se aseza la loc pe pat. Ii era ciuda. Revenise aerul. “Mai e putin.”
“I don’t mean to suggest that I loved you the best”
“I remember you well in the Chelsea Hotel
you were famous, your heart was a legend.”
