nu mai sta in ploaie! ai sa te topesti!

“Zile intregi sa nu fac altceva decat sa privesc cum se inversuneaza cerul asupra pamantului. 8-> Ma joc de-a arbitrul acestui meci cosmogonic, tinand scocoteala punctelor. Norii sunt mult mai impresionanti decat pamantul si totusi, acesta invinge tot timpul pana la urma, caci e marele campion al fortei de inertie. Cand vede cum sosesc norii superbi, incarcati de apa, isi  bombane refrenul:

“Hai, loveste-ma, descarca-ti pe mine stocul de munitii, da-i bataie, zdrobeste-ma, n-o sa spun o vorba, n-o sa scot un geamat, nimeni nu stie sa incaseze ca mine, si cand tu nici n-o sa mai existi de cat m-ai scuipat, eu o sa fiu tot aici.”

Uneori imi parasesc adapostul ca sa ma intind deasupra victimei si sa-i impartasesc soarta. Aleg momentul cel mai fascinant, cel al aversei – plugiatul final, acea faza a luptei cand loviturile la figura  ale ucigasului cad ca grindina, fara oprire, intr-un trosnet rasunator de carcasa care se desface.

Incerc sa tin ochii deschisi ca sa privesc dusmanul in fata. Frumusetea lui te inspaimanta. Sunt trista stiind ca, mai devreme sau mai  tarziu, va pierde. In acest duel, mi-am ales deja tabara: m-am vandut adversarului. Chiar daca traiesc pe Pamant tin cu norii: sunt mult mai seducatori. N-as ezita sa tradez pentru ei. Sa primesc perpendicular pe tot corpul dusul acela sublim. Lumea imi cade pe tot corpul. Deschid gura ca sa-i inghit revarsarea, nu refuz nici o picatura din tot ce-mi ofera. Universul e darnicie, iar eu sunt destul de insetata ca sa-l sorb pana la ultima picatura.”

Lui Amelie, cea care fara sa stie, m-a scris.

~ de colored_on_the_inside pe februarie 2, 2009.